Amalia Enache, celebră prezentatoare TV de la PRO TV, a vorbit deschis despre posibilitatea de a părăsi România, dar și despre statutul de persoană publică.
„Recunosc că aș vrea mai degrabă să se schimbe lucruri aici, decât să-mi fac bagajele să plec eu. Prefer să contribui chiar eu la schimbarea acelor realități care nu îmi sunt pe plac. E motivația mea atât ca jurnalist, cât și ca om implicat în caritate. Se schimbă anevoios, e destulă dezamăgire, aș vrea și eu o altfel de clasă politică, aș vrea curățenie în oraș, aș vrea educație solidă și spitale civilizate. Dar găsesc și multe frumuseți în traiul în țara în care m-am născut, în oamenii de aici, încât să nu mă bată gândul să mă mut”, a spus Amalia Enache pentru ciao.ro.
Fiind întrebată dacă i-a adus vreodată și dezavantaje statutul de vedetă TV, Amalia Enache a răspuns: „Nimic de care să mă plâng. Nici nu empatizez eu prea mult cu victimizarea persoanelor publice, recunosc. Poate ești naiv la început, dar când alegi să rămâi în lumea aceasta, a expunerii publice, e musai să accepți. Că nu îți va aduce numai admirație, recunoaștere, apreciere. Că doar n-ai luat Nobelul pentru Pace. Nici nu te-a atins vreun duh al sfințeniei încât oamenii să se închine în fața ta. Dar, dincolo de contestatari, de cei care te judecă, te minimizează, sunt infinit mai mulți oameni cu adevărat generoși sufletește, care te înconjoară cu simpatie. E cel mai mare avantaj al acestei meserii. Faptul că cei mai mulți oameni, încă de la prima întâlnire față-n față, îți arată o simpatie apriori, doar pentru că te știu deja de la TV. Pleci cu un soi de avantaj la orice întâlnire umană”.
„Senzație de apocalipsă cu picătura”
„Omenirea arată azi ca aflată într-o mașină de curse în care mergea fericită în viteză, dar care pac!, a ieșit brusc de pe pistă pe un câmp cu totul necunoscut, s-a trezit brusc pe un teren accidentat, periculos, cu combustibil limitat în rezervor și cu piloți care mai degrabă încearcă, merg la noroc, speră, apoi disperă iar și tot așa, cu volanul în mână. A fost inițial șocul, căci am văzut, nimeni de pe Planetă nu era pregătit pentru o lovitură care să ne atingă chiar pe toți și toate temerile acelea majore ne-au năpădit, apoi cred că deja am ajuns să ne obișnuim cu nouă realitate și să ne activăm continuu toate resursele de umor, optimism, generozitate.
Doar că, atâta vreme cât oameni pier pe capete, rămâne o senzație de apocalipsă cu picătura, în care privim zi de zi ceva ce vine amenințător spre noi toți. Sub formă de boală, mai ales pentru cei mai vulnerabili sau de amenințare de recesiune economică. Poți închide ochii sau poți să alegi să privești în imediata apropiere, că azi, acum, toți ai tăi sunt bine, dar tot rămâne o umbră undeva, acolo, în minte. Ni se spulberă orice iluzie a omului modern pe care îl credeam atât de evoluat, atât de puternic, bazat pe tot felul de smart device-uri și descoperiri științifice. Când vezi personalul medical care pune straturi peste straturi de combinezoane, măști, viziere, mănuși, și tot e vulnerabil, mie imaginea asta mi-l face pe OM extrem de rudimentar, de fapt”, spunea Amalia Enache, în urmă cu ceva timp, pentru click.ro.
