La un an după ce Rusia a lansat o invazie la scară largă în Ucraina, dezbaterea dacă acesta este sau nu războiul președintelui Vladimir Putin continuă. Rușii anti-război, dintre care mulți s-au refugiat în afara țării, îl acuză pe președintele rus. Pentru ei, iluziile și paranoia acestuia au provocat o întoarcere spre neotalitarism acasă și agresiune militară în străinătate.
Opoziția rusă din exil și din închisori insistă că, dacă Vladimir Putin va cădea de la putere, situația se va inversa. Leonid Volkov, numărul doi al liderului opoziției încarcerat Alexey Navalny, a sugerat chiar că, după încheierea războiului, Occidentul ar trebui să ofere „un plan Marshall” nu doar pentru Ucraina, care are nevoie urgentă de reconstrucție, ci și pentru Rusia.
Rușii anti-Putin vor restabilirea relațiilor cu Europa
În general, ucrainenii blamează Rusia ca țară și ca societate, fie că este vorba de majoretele jingoiste ale „operațiunii militare speciale” a Moscovei sau de majoritatea tăcută care alege să o ignore pur și simplu și să își continue viața de zi cu zi.
De ce ar trebui să avem încredere că Rusia se va comporta diferit într-o zi, se întreabă ei, având în vedere că Putin vorbește în numele unei națiuni cu o mentalitate imperială?
În plus, este puțin probabil ca un succesor al liderului în vârstă de 70 de ani să vină din partea opoziției pro-occidentale sau să fie diferit de actualul ocupant al Kremlinului. Unele dintre numele pe care le speculează experții – de exemplu, șeful Consiliului de Securitate al Rusiei, Nikolay Patrushev – sunt cel puțin la fel de șovăielnici ca Putin. Așadar, pentru ucraineni, Rusia trebuie să fie învinsă, indiferent cine conduce spectacolul la Moscova.
Cum rămâne cu UE?
Pentru Polonia și pentru statele baltice, este foarte probabil că relațiile cu Rusia nu vor mai putea fi restabilite. De un an de zile, acestea au avut momentul „v-am spus-o”. Chiar și înainte de invazia rusă de anul trecut și de ocuparea Crimeei în 2014, au susținut că revanșismul rusesc reprezintă o amenințare fundamentală la adresa ordinii post-Război Rece din Europa.
La vest, Franța și Germania, însă, au fost mult mai ambigue în abordarea lor în ceea ce privește relațiile cu Rusia. Din momentul în care și-a preluat funcția pentru prima dată în 2017, președintele francez Emmanuel Macron a susținut că Europa ar trebui să se gândească pe termen lung și să se implice cu rușii. Macron s-a ținut de această linie cam până la invazie și a continuat să îl sune pe Putin în speranța de a găsi un fel de soluție diplomatică. Și chiar în decembrie anul trecut, președintele francez a vorbit despre „garanții de securitate” pentru Rusia care ar trebui să facă parte dintr-o înțelegere.
Germania a stârnit și mai multă frustrare și furie în rândul prietenilor est-europeni ai Ucrainei. Ani lungi de complicitate cu rușii și de afaceri care au avut loc în cadrul unor afaceri politice, cum ar fi gazoductul Nord Stream, i-au pătat reputația. Clasa politică germană a văzut mult timp Rusia ca pe un prieten, iar unii dintre ei, precum fostul cancelar Gerhard Schroeder, au obținut contracte profitabile cu companiile energetice de stat ale Moscovei.
În ultimul an, s-a produs o oarecare schimbare în acțiune și în retorică. În urma invaziei, cancelarul Olaf Scholz a declarat așa-numitul Zeitenwende (punct de cotitură istoric), ideea că Berlinul va lua în sfârșit în serios apărarea europeană și își va pune toată greutatea în spatele acesteia, atât din punct de vedere financiar, cât și politic. Poziția sa a găsit sprijin în rândul publicului german, a cărui majoritate este, de asemenea, pro-Ucraina.
Ce aduce viitorul
Războiul poate și probabil va dura ani de zile. Atât timp cât există lupte, este greu de prevăzut orice formă de angajament diplomatic productiv, ca să nu mai vorbim de reluarea legăturilor politice și economice. În mod cert, până când Putin va fi la putere, relațiile vor fi de confruntare.
Războiul a afectat puternic legăturile economice dintre Rusia și UE, iar alegerile politice ale lui Putin au accelerat forțe pe care orice viitor lider ar putea avea dificultăți în a le inversa. Moscova a fost unul dintre principalii furnizori de energie ai Uniunii; nu mai este și este puțin probabil să își recupereze poziția. Cota rusească din importurile europene de gaze a scăzut de la 50% în 2021 la 12,9% în prezent.
Sancțiunile europene au forțat Rusia să graviteze spre China și, într-o anumită măsură, spre Sudul global. Aceasta va fi una dintre moștenirile de durată ale războiului.
Rușii anti-Putin speră că țara lor ar putea, în cele din urmă, să regăsească drumul înapoi spre Occident. Liderii europeni au dreptate să se gândească îndelung la ceea ce va urma după ce luptele se vor opri – așa cum se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Cu toate acestea, după cum arată istoria, războaiele sunt evenimente transformatoare, scrie Aljazeera.
