Demisia din luna iulie a lui Mario Draghi îi aduce astăzi pe italienii la urne unde îşi vor alege cel de-al 70-lea guvern în cei 76 de ani de la înfiinţarea Republicii italiene, în 1946. Ultimele sondaje preconizează o victorie importantă a unei coaliţii a dreptei şi extremei drepte, dominată de partidul Fratelli d’Italia al Giorgiei Meloni, care ar putea să devină prima femeie şefă a Guvernului de la Roma.
Alegeri Italia | Extrema dreaptă din Italia ar putea prelua puterea pentru prima oară de la Musolini încoace
Acest scrutin este primul din 2018, când două partide contestatare, Mişcarea Cinci Stele (M5S) şi Liga (extremă dreapta) au obţinut cele mai multe mandate într-un Parlament fără o majoritate. Ele au reuşit să guverneze trei ani cu Giuseppe Conte la Guvern, un tehnocrat considerat neutru.
În ianuarie 2021, preşedintele italian Sergio Mattarella l-a desemnat premier pe Mario Draghi, susţinut de către toate partidele mari, cu excepţia Fratelli d’Italia, pentru a reedresa ţară după pandemia covid-19 şi a-i asigura susţinerea financiară a Uniunii Europene (UE).
Giorgia Meloni este creditată ca favorită în sondaje, de la 4% în 2018 la 25%
Coaliţia de dreapta-extremă dreapta, creditată cu 50% din intenţiile de vot, din care mai fac parte Liga lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, mizează pe majorităţi solide atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.
Coaliţia de centru-stânga, dominată de Partidul Democrat (PD), creditată cu 30% din intenţiile de vot, riscă să ajungă în opoziţie, după ce a refuzat să se alieze cu M5S.
Giorgia Meloni s-a înscris la 15 ani în Mişcarea Socială Italiană, partid înfiinţat de Mussolini
Giorgia Meloni, în vârstă de 45 de ani, avea doar 15 ani în 1992, când a intrat în Mişcarea Socială Italiană (MSI), un partid neofascist, moştenitor al lui Mussolini.
Meloni a fost crescută de mama ei într-un cartier muncitoresc de la periferia Romei. Tatăl ei a plecat când încă era mică. Ulterior, Meloni și sora ei îl vizitau o dată sau de două ori pe an.
Când avea 11 ani, femeia a încetat să-l mai vadă. În copilărie i se spunea „grasă”, ceva ce spunea ea a făcut-o mai puternică. A studiat limbile străine în liceu și nu a mers niciodată la universitate. În plus, ea a avut tot felul de locuri de muncă temporare. Astfel, Meloni a lucrat ca babysitter și ca barman într-o discotecă.
În ceea ce privește pasiunea ei politică, aceasta a fost trezită, spune ea, după ce mafia a ucis un procuror la începutul anilor 1990. Ulterior, Meloni ea a intrat în filiala locală a unei iterații anterioare a moștenitorilor fasciștilor. Este un partid care s-a transformat într-unul conservator sub numele de Alianța Națională.
La 29 de ani era deputată, la 31 de ani a devenit cel mai tânăr ministru din Italia postbelică. Ea a condus portofoliul de tineret în guvernul de coaliție al lui Berlusconi în 2008. Cu toate acestea, ea a fost printre puținii politicieni care nu au participat la coaliția de guvernare condusă de Mario Draghi. Are o fiică cu un jurnalist TV. Totuși, în ciuda apărării familiei tradiționale, nu este căsătorită.
În 2012, ea a înfiinţat Fratelli d’Italia şi a preluat retorica şi poziţiile populiste ale M5S şi Alianţei Naţionale, fostul partener de dreapta al lui Silvio Berlusconi.
Favorită în sondaje, ea a declarat pe ultima sută de metri a campaniei electorale că este ”pregătită să guverneze”.
Postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi
În Italia, postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi. Partidul Giorgiei Meloni le depăşeşte pe celalte în intenţiile de vot.
În urma unor îngrijorări cu privire la unele dintre poziţiile sale radicale şi retorica anti-europeană, ea a declarat că va guverna pentru toţi italienii.
Giorgia Meloni este împotriva UE şi NATO, dar a promis că va sta cu ochii pe ele.
La fel ca alţi lideri populişti europeni, ea exploatează criza scumpirii nivelului de trai, îmbătrânirii, oboseala din cauza pandemiei covid-19, migraţia şi incertitudinile economice.
Ea promite să redea puterea poporului şi nu elitei, să securizeze forntierele şi să relanseze economia printr-o reducere a impoztelor şi reglementărilor.
Giorgia Meloni vrea să renegocieze cu UE plan de relansare post-covid
Ea vrea să renegocieze cu UE uriaşul plan de relansare post-covid, să modifice Constituţia în vederea alegerii preşedintelui italian cu sufragiu universal şi să oprească migraţia musulmană printr-o blocadă navală a Libiei.
Programul său, care are la bază pretinse valori culturale ale familiei italiene ”tradiţionale”, anunţă un recul al drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT).
Ea a atacat un popular serial de desene animate pentru copii, Peppa Pig, şi vrea să cenzureze episoadele în care apar cupluri homosexuale.
Aceste politici şi apropierea sa faţă de Marine Le Pen din Franţa şi Viktor Orban din Ungaria semnalează o derivă către dreapta, care îngrijorează numeroşi observatori.
Rămâne de văzut dacă puternicii săi parteneri de dreapta Matteo Salvini şi Silvio Berlusconi o vor suţine mult timp ca premier. Ei nu-i împărtăşesc vederile economice libertariene şi perspectivele culturale tradiţionaliste, iar diferenţele între ei sunt importante.
Berlusconi şi-a refăcut în întregime imaginea politică
Fostul premier, obligat să demisioneze în 2011 şi găsit apoi vinovat în dosare de fraudă fiscală şki prostituţie, a fost condamnat la muncă în folosul comunităţii şi izgonit din Parlament, însă această intericţie a fost ridicată de către un judecător în 2018.
Berlusconi este cel care probabil va face cărţile în coaliţie, după ce a adoptat poziţii mai de centru şi ”responsabile” decât partenerii săi, mai ales privind UE, şi urmând astfel să influenţeze orientările politice şi guvernanţa coaliţiei, în cazul unei victorii.
Un rezultat strâns în aceste alegeri i-ar putea ofei luxul de a-şi da sau retrage susţinerea.
Un eventual Guvern al lui Giorgia Meloni ar putea fi puternic moderat, astfel, în privinţa promisiunilor acesteia cele mai dure.
Alte influenţe moderate, poate mai importante, pot exercita UE şi NATO, în care Italia este un membru important.
Guvernul, foarte îndatorat, depinde mult de fonduri de relansare post-covid şi de pieţele financiare europene, iar orice măsură fiscală sau încălcare a drepturilor în domeniul migraţiei se la lovi de presiuni internaţionale şi europene.
