Banii continuă să se reverse în cuferele rusești și să alimenteze capacitatea Kremlinului de a-și finanța războiul din Ucraina. Exporturile rusești de petrol au atins cele mai ridicate niveluri de la începutul invaziei în aprilie, vânzări care au adus doar luna trecută 15 miliarde de dolari, potrivit estimărilor Agenției Internaționale pentru Energie (AIE).
În ciuda sancțiunilor occidentale, impuse treptat și care nu iau încă forma unui embargo complet, Rusia nu a avut prea multe probleme în a găsi noi piețe pentru petrol și produsele derivate. China și India au devenit principalii săi clienți, atât de mult încât în aprilie au achiziționat aproape 80% din exporturile industriei petroliere rusești.
Regele petrol
Hidrocarburile sunt găina cu ouă de aur ale economiei ruse: veniturile aduse de acestea reprezintă aproximativ 45% din bugetul anual de stat. Și dintre toate, petrolul este regele. Din cele 355.000 de milioane de euro pe care Rusia le-a obţinut din exportul de combustibili fosili de la începutul invaziei în Ucraina, în urmă cu 14 luni, țițeiul a reprezentat 57% din venituri, urmat de gaze (40%) și cărbune (3%), potrivit datelor Centrului de Cercetare pentru Energie și Aer Curat. Multe luni ţările Uniunii Europene au continuat să fie principalii cumpărători de petrol rusesc, dar de când Bruxelles-ul și-a anunțat, în iunie 2022, intenția de a se opune importurilor pe mare (un veto care a intrat în vigoare în decembrie ), situația s-a schimbat.
Acum China, India și Turcia sunt principalele destinații pentru țițeiul rusesc, țări care au profitat de situație pentru a monopoliza exporturile rusești la prețuri reduse. „Rusia pare să aibă puține probleme în a găsi cumpărători dispuși pentru țițeiul și produsele sale petroliere”, a asigurat AIE în ultimul său raport.
Export baban
În aprilie, a exportat în medie 8,3 milioane de barili pe zi, depășind astfel cifra de 7,7 milioane de barili în 2022 și 7,5 milioane în 2021. Totodată, organizația internațională subliniază că reducerea producției pe care a anunțat-o în februarie pentru a crește prețurile nu a fost îndeplinită, probabil din cauza necesității de a „compensa veniturile pierdute” în alte sectoare.
În pofida creșterii vânzărilor, veniturile au scăzut cu 27% față de aprilie 2022, parțial din cauza moderației prețurilor petrolului. Reducerile aplicate de producătorii ruși după ce țările G7 le-au interzis companiilor comerciale occidentale să își transporte petrolul, cu excepția cazului în care prețul de achiziție convenit nu depășea 60 de dolari pe baril, ar fi contribuit, de asemenea, la această reducere a veniturilor. Potrivit AIE, totuși, aceste reduceri s-au diminuat, deoarece industria rusă a găsit companii în afara Vestului fără obligația legală de a respecta restricțiile.
Vigoarea exporturilor rusești de hidrocarburi a evidențiat încă o dată limitele serioase ale strategiei occidentale de a sugruma economia rusă și de a-l obliga pe Vladimir Putin să-și retragă trupele din Ucraina sau, cel puțin, să caute o ieșire la masa negocierilor.
Mai subțire cu sancțiunile
Doar 45 de țări s-au alăturat sancțiunilor, un număr relativ modest, având în vedere că 27 fac parte din UE. Rezultatul este că Moscova continuă să facă afaceri cu sudul planetei, care, în general, a optat să nu se alinieze oficial cu nici una dintre părțile în conflict, permițând Rusiei să-și mențină economia pe linia de plutire mult mai bine decât se aștepta.
Anul trecut a contractat doar 2,2% din PIB, conform Fondului Monetar Internațional (FMI), iar anul acesta este de așteptat să crească cu 0,3%, cifră mai mare decât se aștepta în Germania sau Marea Britanie. Unii experți cred că FMI este păcălit de statisticile presupuse aranjate de Kremlin, dar adevărul este că prăbușirea prezisă de unii lideri mondiali când a început această ultimă rundă de agresiune rusă împotriva Ucrainei nu s-a întâmplat.
„În general, sancțiunile sunt mai mult ca un maraton decât un sprint”, a declarat Edward Fishman, fost șef al programelor de sancțiuni din SUA, pentru „The New York Times” în februarie. De fapt, rareori schimbă comportamentul regimurilor care suferă de pe urma lor. Și în acest război nici Ucraina, nici Occidentul nu au timpul de partea lor.
