A renunțat la visul de a deveni preot. Alex Dima: „Trebuie să ai o credință să muți munții din loc”

A renunțat la visul de a deveni preot. Alex Dima: „Trebuie să ai o credință să muți munții din loc”.

Alex Dima este unul dintre cei mai cunoscuți reporteri de la Pro TV, iar numele său este asociat cu emisiunea „România, te iubesc!” Adesea reportajele sale au un iz de haiducie, căci Dima e „băiatul bun” care luptă mereu cu hoții, corupții și nedreptățile.

Puțini sunt, însă, cei care știu că visul său din copilărie a fost acela de a deveni preot. Vedeta Pro TV a povestit pentru life.ro cum l-a descoperit pe Dumnezeu. Cea care l-a îndumat pe calea credinței a fost bunica sa, care-l lua mereu cu ea la biserică.

„E mult de vorbit pe subiectul ăsta. L-am cunoscut în copilărie când mă lua bunica la biserică, cu ea, la Denii și în noaptea de Înviere. Mă culca pe niște preșuri, cocoțat pe un dulap și adormeam acolo.

Sigur, mă trezeam la un moment dat în fum de tămâie și de lumânări, în cântări, vedeam sfinții pictați pe tavan și nu știam unde sunt. Dar pentru mine nu era deloc înspăimântător, deși ar părea așa. În ciuda faptului că exact acolo unde dormeam eu era o gură de balaur. Dar mie îmi plăcea. Cam așa a început povestea cu Dumnezeu.

Apoi bunica mi-a dat o mică Biblie cu poze din care citeam întruna. Anii au trecut, iar când a venit vremea să intru la liceu, eu am zis că mă duc la Seminarul teologic. Și abia acolo am început să înțeleg lucrurile, pentru că acolo începi să înveți dogmatică”, a spus Alex Dima.

„Mi-a fost teamă să nu greșesc. Cu preoția nu te joci”

Vedeta Pro TV a recunoscut, însă, că în timpul Facultății de Teologie a înțeles că, de fapt, menirea sa nu este aceea de a fi preot. Tocmai de aceea a renunțat la visul său din copilărie.

„Pentru că am considerat că este mai bine așa. Ca să fii preot trebuie să fii lumina lumii și sarea pământului. După Seminar am zis că mă fac preot. După facultatea de teologie nu am mai vrut. Deci în timpul facultății mi-am schimbat gândul. Cum? În timp.

(…) La București am ieșit din rigoarea în care trăiam la Buzău, din mirosul de tămâie de acolo. La București miroase a orice altceva, a shaorma și a aburi de la metrou. Mi-a fost teamă să nu greșesc. Preoția e foc. Înțelegi? Cu ea nu te joci. Și nu este un job, este o misiune. Trebuie să ai o credință să muți munții din loc.

Poate că am dat dovadă de lașitate că nu m-am aruncat să iau focul ăsta în brațe, dar nu regret. Pentru că, până la urmă Dumnezeu așază lucrurile, iar pe mine m-a așezat aici. Și mă simt bine așa”, a mai spus acesta.