Unii români se dovedesc a fi deosebit de inventivi din fire și caută surse ușoare de venit, chiar în afara țării. Dar iată că justiția spaniolă nu doarme și a intrat pe firul poveștii, cu argumente de iure și de facto, astfel încât cu puțin timp în urmă s-a dat și decizia finală: un maximum de închisoare pentru exploatarea omului de către om.
56 de ani închisoare pentru o familie de români, în Spania. Cum a reușit aceasta să își exploateze conaționalii veniți la muncă
O pedeapsă grea s-a pregătit pentru familie de români ai cărei patru membri au fost găsiți vinovați, de către un tribunal din Spania, pentru exploatarea prin muncă a conaționalilor.
Secția a III-a a Tribunalului din Sevilla i-a condamnat pe fiecare dintre cei patru membri ai aceleiași familii, respectiv un cuplu căsătorit și cei doi copii ai lor, la 56 de ani și 12 zile de închisoare.
La anchetă au participat și autoritățile române, reprezentate fiind de Atașatul de Interne din Spania. Toți cei patru români au fost judecați în baza a două capete de acuzare: trafic de ființe umane și exploatarea prin muncă.
Victime sunt zece români, printre care se află și o minoră însărcinată și fratele acesteia, amândoi cu o ușoară dizabilitate mentală.
Instanța spaniolă a stabilit că 20 de ani este termenul maxim de executare efectivă a pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 76 din Codul Penal spaniol.
Cei patru români acuzați și ulterior, găsiți vinovați, Vasile P., Alexandru T., Ionut D. și Sorina P., au fost condamnați la 40 de ani și 8 zile închisoare pentru opt infracțiuni de trafic de ființe umane coroborat cu infracțiunea de exploatare prin muncă, precum și 16 ani și 4 zile închisoare pentru două infracțiuni de trafic agravat de persoane coroborat cu infracțiunea de exploatare prin muncă, potrivit sentinței date după judecarea cauzei.
Au fost luate în calcul și două circumstanțe agravante care au făcut referire la cele două persoane: victima minoră și fratele acesteia.
„Nu există nicio îndoială că circumstanțele personale ale ambilor (minor, deficiență mintală, sarcină) afectează vulnerabilitatea acestora,” se arată în motivarea instanței.
În același context, a fost emisă și o interdicție de 15 ani pentru ”a comunica și a se apropia la mai puțin de 300 de metri de victime”, pe care, în plus, mai trebuie să le și despăgubească în comun cu suma de 100 de mii de euro.
Dar cum au reușit românii să își exploateze conaționalii
Instanța a dovedit că cei patru condamnații se ocupau de primirea conaționalilor români în casele lor, care de fapt, legal, nici măcar nu erau ca ”bunuri patrimoniale imobile”. Casele nu erau ale făptașilor, având în vedere că le ocupaseră abuziv, anterior.
Cum au ajuns românii în Spania? Oficial, scopul era de a oferi un loc de muncă la câmp. Vorbim despre o rețea familială, bine pusă la punct: Unul dintre inculpați a fost ajutat în această activitate de către soția sa și de copiii, care au colaborat la transferul din România și custodia victimelor exploatării.
Povestea a început în februarie 2020 când cei zece români au decis, de comun acord, să plece din România în Spania, la muncă, cu dorința bine determinată de a face bani peste hotare.
Cazul este redat pe larg în motivația judecătoarească, după pronunțarea sentinței, potrivit media.
Departe de a respecta oferta promisă, condamnații i-au găzduit în interiorul unei case din Zamora. O casă care nu avea curent sau apă. Oamenii nu primeau niciun salariu pentru munca pe care o făceau, întrucât „gazdele” considerau că trebuie să își recupereze banii cheltuiți chiar de ei, pentru a-i aduce în Spania. Unul dintre inculpați – capul familiei- știa și a profitat de condițiile precare în care se aflau acești compatrioți. Nu aveau bani și nu cunoșteau limba spaniolă.
Tentația a fost mare. Oamenilor care au plecat din cauza nevoilor cotidiene și vieții grele de acasă, grupul organizat le-a promis muncă bine plătită la câmp: 25 de euro pe sac de cartofi strâns, și o cazare decentă. Ademeniți de condițiile oferite și având o încredere ”oarbă” că totul este adevărat, muncitorii au acceptat, fără să stea mult pe gânduri, oferta, atractivă la prima vedere.
În perioada aprilie – mai 2020, muncitorii români au fost duși în Sanlúcar la Mayor. Acolo cei patru români, care au fost găsiți astăzi vinovați, ocupaseră o casă. ”Pentru noii muncitori, era disponibilă o cameră la ultimul etaj, unde erau pe jos cinci saltele”, au povestit ulterior victimele. Totodată, se pare că unul dintre condamnați „le-a ordonat să predea telefoanele mobile, sau le-a retras cardul, împiedicându-i astfel să comunice cu exteriorul”. Programul de lucru „depindea de zile”. Și constrângerile au fost multe, acestea fiind doar cîteva dintre ele.
Instanța a concluzionat: inculpații „au impus aceste condiții victimelor lor, abuzând de situația lor economică precară, de resursele lor intelectuale limitate, de necunoașterea limbii spaniole și de retragerea actelor de identitate, fără ca acestea să aibă vreo altă modalitate de a obține întreținere sau de a-și acoperi cele mai multe nevoi esenţiale.”
Întrebați de ce nu au încercat să revină acasă văzând că realitatea era una dură și dureroasă, românii exploatați au răspuns că nu aveau bani și nici cunoștințe care să le îndrume pașii spre o viață liniștită și ferită de primejdii.
Foto: elmundo.es
