Începutul secolului al XX-lea a găsit Principatele Române sub stăpânirea unor mari imperii europene: austro-ungar și otoman. Regatul României, deși independent, era limitat teritorial și avea propriile provocări interne. În același timp, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul, locuite majoritar de români, erau sub dominația Imperiului Austro-Ungar.
Primul Război Mondial a fost un factor crucial care a influențat și accelerat procesul de unire a teritoriilor locuite de români. România a intrat în război în 1916, alăturându-se puterilor Antantei. Însă, în urma unor înfrângeri și pierderi teritoriale, armata română a fost obligată să se retragă până în 1917.
1 decembrie 1918
Între timp, în teritoriile locuite de români din Imperiul Austro-Ungar, sentimentul naționalist s-a intensificat. Cererile pentru autonomie și unitate națională au crescut. Astfel, s-au format consilii naționale care și-au propus să obțină drepturi politice și culturale pentru români.
După încheierea războiului, în condițiile în care Austro-Ungaria se prăbușea și se contura noua hartă geopolitică a Europei, s-a deschis oportunitatea pentru realizarea unității românilor. La Conferința de Pace de la Paris din 1919, delegația română a susținut dreptul românilor la unitate și la autodeterminare.
Momentul esențial a fost Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918. Atunci, reprezentanții românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș s-au adunat și au adoptat hotărârea unirii acestor provincii cu Regatul României. Acest act a fost solemn proclamat în fața a peste 100.000 de persoane adunate la Alba Iulia. Această acțiune a reprezentat voința fermă a românilor pentru unire și pentru formarea unei Românii întregite.
Visul secular ar românilor
Astfel, unirea Principatelor Române la 1 Decembrie 1918 a fost consecința unei lungi aspirații a românilor pentru unitate națională și autodeterminare, accelerată și facilitată de contextul politic și istoric al Primului Război Mondial și al prăbușirii Imperiului Austro-Ungar.
Declarația solemnă de la Alba Iulia a reprezentat manifestarea clară a voinței poporului român de a se uni într-un singur stat, de a-și reafirma identitatea și de a-și consolida aspirațiile de libertate și autodeterminare națională. Unirea a fost dorința profundă a acestor provincii, care au aderat la aspirațiile istorice și culturale ale națiunii române.
1 Decembrie 1918 rămâne, astfel, una dintre cele mai importante și semnificative date din istoria României, fiind sărbătorită și cinstită ca Ziua Națională a României, un prilej de a celebra valorile de unitate, libertate și demnitate națională, de a comemora eroii și liderii care au luptat pentru aceste idealuri și de a reafirma angajamentul pentru perpetuarea acestor principii fundamentale, potrivit Historia.
