Drumul Vinului ar putea fi mișto, dar stă prost cu ospitalitatea: în vizită la Urlățeanu, SERVE, Lacerta și Ferma Dacilor

Actualitate

Stiri / Actualitate 19 Views

Când am avut pe mână Volvo XC60, ne-am gândit unde să mergem și am luat-o spre Urlați și Mizil, pe Drumul Vinului, să vedem și vreo două podgorii și drumurile proaste din zonă. I-am îmbarcat pe nași în spate și duși am fost.

Drumul Vinului este un traseu turistic cu mult potențial la noi. Se află la o oră de București, pe lângă Ploiești, și oferă degustări de vin, vizite la podgorii celebre, bunătăți de mâncare și peisaje frumoase, că zona Urlați-Dealu Mare este una pitorească pentru ceva aflat așa de aproape de capitală.

Asta în teorie. În practică, spiritul străin de a face turism, chiar și viticol, nu a ajuns prea bine și acolo, deși ar putea genera venituri frumoase. Iar indicatoarele cu “Drumul Vinului” au cam picat de pe stălpi, trebuie să știi de acasă unde vrei să mergi.

Noi am fost la trei crame. Sunt o mulțime pe acolo, unele în clădiri istorice, aflate la câțiva kilometri una de alta. Zona are multe de oferit, cum ziceam.

CONACUL URLĂȚEANU – aparține de Halewood

Vă recomand să mergeți aici ca să vedeți conacul măcar pe afară, că-i o casă foarte frumoasă, în stil românesc. Puneți numele în Waze și vă duce la fix.

Acolo, însă, nu puteți face nimic. Au restaurant, dar poți mânca ceva doar dacă faci rezervare cu vreo două săptămâni înainte și pentru un grup mai mare. Când am ajuns noi acolo, chiar era un grup la masă, iar sarmalele cu varză și mămăligă miroseau foarte bine. Am întrebat dacă, din moment ce tot au gătit, nu ne pot da și nouă patru porții (că eram 4 persoane) și răspunsul a fost negativ.

Poate nu aveau nici o sarma în plus, dar cel mai probabil n-au chef să iasă din procedura scrisă.

Mai mult, magazinul de vinuri din conac nu are posibilitatea de a degusta, ci doar de a cumpăra câte o sticlă întreagă. Degustările sunt de obicei bănoase, că vinzi cu profit bun paharul de vin și o faci chiar la sediul tău. La Conacul Urlățeanu nu se poate.

Asta e, am cumpărat o sticlă și am băut-o afară, în curtea lor, că au niște mese de picnic acolo. Hyperion Cabernet Sauvignon, vin roșu bun.

SERVE Ceptura

SERVE face vinuri foarte bune, au niște ediții speciale de Terra Romana Millenium sau de Cuvee Charlotte care pot concura oricând cu orice vin străin cu pretenții.

Ospitalitatea, însă, nu-i la același nivel. Am intrat pe poartă. Un paznic a ieșit după câteva minute, noi am întrebat dacă există posibilitatea unei degustări, ne-a zis că nu se mai fac degustări (inițial a zis chiar “dezgustări”), apoi a întins mâinile în lateral ca atunci când vrei să alungi găinile într-o anumită direcție și ne-a însoțit spre ieșire.

Odată ajunși la ieșire, a închis și poarta după noi, la propriu fiind nevoie să grăbim un pic pasul pentru a nu fi loviți de aceasta în spate. A pus zăvorul și s-a întors la treabă.

Eu zic că, dacă-ți vin oameni ce apreciază produsul să te viziteze, măcar poți să le mulțumești pentru asta, să le oferi un mic tur de fabrică (e treabă de 10 minute, că n-ai de văzut decât unde se zdrobesc strugurii și unde se țin butoaiele), să le dai măcar o sticlă din aia de 0,125 litri, chiar dacă le iei bani pe asta. Mai ales când există o clădire specială făcută pentru astfel de lucruri și o masă stă întinsă, cu fața de masă pe ea, în curte pe iarbă.

LACERTA

Aici lucrurile au stat complet altfel. La Lacerta nu doar că era deschis și abia așteptau vizitatori fără nici o programare necesară, dar au și ghizi care-ți fac un tur de podgorie și de fabrică, explică întreg procesul, îți arată cum se scot boabele de pe ciorchine, cum se zdrobesc, cum se țin în vase de inox și în butoaie de stejar.

Vrei degustare? Sigur, să fie cea de 3 pahare sau de 6 pahare? Cea de 6 pahare s-a dovedit chiar de 7 sau 8 pahare, turnate generos, nu un pic pe fund, atât de generos încât mulți din cei prezenți au mai aruncat din vin ca să poată să bea din toate. Mâncare nu aveau, dar un platou cu brânză și pâine cu ulei de măsline tot au adus, apoi ne-au recomandat să mergem la Ferma Dacilor pentru a mânca ceva tradițional.

Cât eram noi acolo, de la acest restaurant Ferma Dacilor a sosit un grup pentru degustarea de vin. La o altă masă, un alt grup aprecia vinurile alese de ei pentru degustare.

Luați în calcul și că la Lacerta este o priveliște foarte frumoasă, crama fiind plasată în vârful unui deal, cu priveliște spre podgorii, plus că degustarea se face la etajul superior al clădirii, de unde se vede și mai bine totul. 50 de lei a costat turul și degustarea pentru o persoană, iar din ce-am înțeles se poate merge pentru asta inclusiv iarna, că tur de fabrică și vin în pahar pot turna pe orice vreme. Drumul până acolo nu-i asfaltat, dar nici nu vă veți rupe mașina în gropi.

FERMA DACILOR

Fără legătură cu vinurile, dacă vreți să faceți o excursie până la un restaurant cu mâncare tradițională, încercați aici. Ferma Dacilor este undeva cam în pustiu, ascunsă printre dealuri, și oferă inclusiv locuri de cazare, unele în căsuțe făcute pe piloni. Cred că-i interesant și de petrecut o noapte acolo. Atenție că drumul de acces este neasfaltat.

Mâncare e cam scumpă, dar e de înțeles având în vedere că-i în pustiu. Ciorba de găină a fost foarte bună, gustoasă. Am mai luat pastramă, cârnați de capră, rasol de iepure și costiță la grătar, bune și ele, chiar dacă nu remarcabile, dar în general peste ce poți mânca “românesc” în București. Culmea că, în mijlocul zonei viticole, vinul casei e destul de prost.

Oricum, merită un drum pe acolo ca să vedeți cum arată restaurantul.

&

Ți-a plăcut articolul? Arată-l și altora, cu un singur click poți da share pe Facebook.