Ce să vizitați în Chiang Mai, Thailanda – zilele 1 și 2

Actualitate

Stiri / Actualitate 24 Views

Mulți descriu Bangkok-ul ca fiind un oraș prea aglomerat, chiar sufocant, în timp ce Chiang Mai, considerat capitala nordului Thailandei, este o zonă mult mai liniștită, cosmopolită, parcă făcută pentru turism.

Orașul, situat la baza munților, vine și cu o cultură diferită, fiind multă vreme capitala regatului Lanna, care a fost absorbit în Thailanda abia acum vreo sută de ani. Chiang Mai vine și cu o istorie bogată; deși numele său înseamnă “orașul nou”, a fost fondat la finalul secolului 13, când capitala a fost mutată aici din Chiang Rai, oraș aflat mai la nord.

Acum este un oraș de 150.000 de locuitori (față de cele 10 milioane ale Bangkokului), un oraș cu sute de restaurante, cafenele și terase de toate tipurile, un loc plin de artiști, tot mai mulți turiști, dar și tot mai mulți europeni și americani ce se mută acolo pentru perioade mai lungi. Jumătate dintre oamenii văzuți pe stradă erau turiști. Orașul mi s-a părut și foarte sigur, apropo, iar thailandezii sunt un popor primitor, mereu zâmbitor și atent cu turiștii, cel puțin în această zonă a țării.

Cum să scriu despre Chiang Mai? În loc să fac o listă de locuri de vizitat, le voi organiza pe zile, ca să vă faceți o impresie mai bună despre cât timp aveți nevoie acolo dacă vă bate gândul să vizitați zona. Am văzut excursii care includ două zile în Chiang Mai, dar problema este următoarea: orașul trebuie gândit ca o baza pentru a vizita tot felul de obiective frumoase și inedite din jurul său, ceea ce e greu de făcut în două zile. Patru sună mai bine. Cel mai ușor se ajunge acolo cu Qatar Airways, care a deschis recent cursă directă din Doha, deci puteți ajunge acolo cu o singură escală în direcția potrivită.

Dacă vă întrebați cum să ajungeți în locurile recomandate de mine, multe aflate în jurul orașului, e chiar simplu: mergeți la oricare agenție de turism din Chiang Mai și vă aranjează ei ghid și mașină sau vă alătură unui grup mai mare de turiști. Ghidul nostru spunea, de exemplu, că în curând îi vine un cuplu de proaspăt căsătoriți pe care-i va plimba câteva zile pe acolo.

ZIUA 1

Aceasta este ziua de stat în interiorul orașului. Centrul vechi al orașului este un pătrat ce pe vremuri constituia “cetatea” înconjurată de ziduri și un canal de apă, dar multe obiective s-au dezvoltat de-a lungul secolelor în afara acestui pătrat. Distanțele nu sunt foarte mari și puteți utiliza taxiuri, tuk-tuk, Uber sau transportul lor în comun.

Wat Sri Suphan – este un templu placat cu argint în exterior și interior. Poate că vă veți gândi că exagerez, dar nu o fac; este o clădire mărișoară făcută din argint, ba chiar decorată atât de detaliat încât sigur vă veți întreba de ce ar face cineva una ca asta. Se pare că argintul a fost donat de argintarii din zonă, așa că a rezultat un templu cum eu nu am mai văzut.

Problema este că accesul femeilor nu este permis înăuntrul său, deși în restul templelor din zonă nu am văzut această interdicție. Asta e.

În aceeași curte se află însă un alt templu budist “normal”, așa că vedeți două dintr-o lovitură.

Piața de fructe și legume – când mergeți într-o țară exotică, vizitați și o piață. Kad Luang este cea mai mare piață din Chiang Mai, având secțiuni diferite pentru fructe, legume, carne, produse uscate, flori și bunuri de larg consum, plus ceva mâncare gata preparată. Puteți vedea, de exemplu, supă vândută direct la pungă.

Puteți vedea aici și toate fructele și legumele utilizate în bucătăria thailandeză. Mango-ul lor este foarte bun, diferit de cel găsit uzual pe piața noastră, mai dulce și mai puțin fibros. Aici este și locul să mâncați durian, un fruct cunoscut pentru mirosul său foarte, foarte neplăcut. În majoritatea hotelurile, dar sigur în aeroport, veți vedea semne care interzic introducerea de durian în incintă. Se pare că eticheta este să-l cumperi doar dacă mergi pe jos la piață, că altfel este considerat nepoliticos să-l transporți cu mașina altuia, mai ales că mirosul persistă.

Se găsește însă în piață sub bucăți deja tăiate, ușor de mâncat pe loc. Mie mi s-a părut asemănător ca gust și textură cu o smochină foarte coaptă; nu mi-a displăcut, dar nici nu pot spune că îl voi căuta cu nerăbdare în viitor.

Au aici de toate, inclusiv mâncare gătită și raioane foarte mari de fructe deshidratate sau diverse alune și condimente. Am observat o chestie: foarte multe produse se vând deja preambalate de “țăranul” respectiv. Nu stai să iei morcovi bucată cu bucată, și sunt deja 10 băgați într-o pungă și o cumperi sau nu. Doar produsele ceva mai mari se vând chiar la bucată.

Tot pe aici puteți vedea și insecte prăjite, deși nu sunt ceva mâncat des de thailandezi (ei merg pe pui, porc, vită, orez, legume, cocos). Au tot felul de viermi, lăcuste, cărăbuși și alte lucruri destul de scârboase.

Cele de mai sus vă vor lua cam jumătate de zi. Cealaltă jumătate o puteți petrece vizitând alte mici obiective prin centrul vechi (monumentul celor trei regi, poate un muzeu), mâncând la ce restaurant vă atrage și poate intrând la un masaj thailandez (costă cam 5 euro o oră de full body), care-i un soi de presopunctură combinat cu stretching și mi s-a părut foarte energizant.

Mergeți apoi să vizitați unul dintre cele mai mari și importante temple din zonă, Wat Phra Singh. Este un templu mare, alcătuit din 3-4 clădiri ce datează de pe la anii 1.400 în arhitectura specifică  nordului Thailandei.

Eu l-am văzut pe finalul excursiei acolo, nu în prima zi (am aranjat aceste articole după cum aș recomanda eu traseele), așa că m-am așezat pe covorul din fața marii statui a lui Buddha (au o singură regulă–să nu stai cu picioarele spre statuie) și m-am plimbat și prin curtea liniștită a templului gândindu-mă cât de plăcut pare a fi budismul în comparație cu celelalte mari religii ale lumii. Dezvolt asta, poate, în alt articol.

Dacă faceți asta într-o zi de duminică, e cu atât mai bine. În fiecare duminică seara, strada din fața templului (se numește Walking Street sau Rachadamnoen sau Tha Pae),  se închide și devine un fel de piață-bazar, cu sute de tarabe ale negustorilor din zonă. Puteți găsi aici tot felul de suveniruri făcute local (sau nu, că par și multe chinezării), haine, jucării, statuete, poșete șamd, plus mult street food printre ele. Eu am mâncat o frigăruie cu intestine de porc (cam grețoase) și un cârnat Chiang Mai, care e un cârnat ușor picant din carne de porc, plus o porție de dim sum.

Strada are peste un kilometru, poate chiar doi de tarabe, și așteptați-vă la aglomerație mare, ceea ce o face și mai plăcută mai ales seara, când se aprind tot felul de lumini colorate de la vânzători și de la localurile din jur. Dacă vreți să petreceți seara aici, intrați într-unul dintre restaurantele de pe această stradă și priviți și mai bine spectacolul mulțimii.

ZIUA 2

Asta va fi ziua cu tururi de “fabrici”, cum îmi place mie să spun, toate fiind în zona periferică a Chiang Mai-ului.

Sera de orhidee – orhideea este planta națională a Thailandei și aici se cultivă câteva sute de specii, din care multe nu pleacă niciodată la export. Eu am fost la Sainamphung Orchid Farm, o seră în care vă puteți plimba în voie printre plante. Ce să zic… nu sunt mare pasionat de flori, dar am văzut aici unele foarte frumoase!

Elephant Poopoopaper – aici se face hârtie din bălegar de elefant. N-aș putea spune că vă recomand această fabrică din simplul motiv că, în practică, nu se întâmplă ceva atât de interesant acolo. Poate vă interesează “tehnologia” din spatele ei, însă. Elefanții au o digestie foarte proastă, mănâncă foarte multe frunze zilnic și le dau afară practic nedigerate, amestecate cu niște sucuri gastrice. Bălegarul lor nici măcar nu miroase (și știu asta pentru că, în altă zi, am petrecut jumătate de zi în preajma elefanților), așa că nu aveți de ce să vă speriați de o vizită acolo.

Ghidul vă va arăta cum se produce totul. Bălegarul este igienizat prin fierbere, transformat într-o masă fibroasă, apoi fibrele sunt colorate și așternute ca un strat subțire pe niște site și uscate la soare, moment când devine ca o coală de hârtie. Mă bucur că thailandezii fac asta și reciclează, dar nu-i a opta minune a planetei.

Cele de mai sus vă vor ocupa cam jumătate de zi. Oarecum în zona lor este un restaurant cunoscut pentru khao soi, un preparat specific nordului Thailandei, o supă bună la gust, stil curry, în care se pun și foarte mulți tăiței de orez și carne de pui sau vită. Se servește alături de ceapă și bucăți de limete și este de obicei picantă.

Mi-a plăcut mult. Eu am mâncat-o într-un restaurant numit Khao Soi Satesinlp, dar se găsește în multe localuri și inclusiv ca streetfood, iar dacă vă uitați pe Netflix la primul episod al documentarului Somebody Feed Phil veți vedea recomandat încă un local foarte bun cu așa ceva.

Mergeți apoi la fabrica de mătase Thai Silk Farm. Pentru mine a fost cea mai interesantă experiență deoarece nu știam mai nimic despre procesul de obținere a mătăsii, cu excepția faptului că este și un vierme implicat în proiect.

Puteți vedea aici totul de la vierme la țesătură. Puteți vedea viermii, coconurile, felul în care le fierb și iau firele de pe ele, apoi le colorează și le țes la războiul de țesut, totul deschis turiștilor. Cred că voi scrie chiar un articol separat despre cum se fabrică mătasea în acest mod.

Tot în zonă se află și fabrica de umbrele thailandeze, care sunt făcute din hârtie și pictate manual cu diverse modele. Și aici, ca și la mătase, produsele sunt fabricate în văzul turiștilor. Hârtia este obținută din scoarța copacilor numiți “sa” sau “mulberry” în engleză sau dud în română, care este fiarbă, bătută cu ciocanul până devine ușor de modelat, apoi așternută într-un strat subțire pe niște site ce se usucă la soare.

Alți angajați fac scheletul umbrelei, tot din lemn. Hârtia este pusă pe acesta și apoi pictată și lăcuită. Sunt destul de rezistente, dar totuși utile mai degrabă ca suveniruri.

Și dacă în această zi tot ați văzut cum se produc atâtea chestii thailandeze, mergeți și la un curs de gătit unde puteți învăța cum să preparați diverse specialități thailandeze. Eu am fost la unul de vreo trei ore și seamănă cu un episod din MasterChef, dar fără mârlăniile de rigoare: ți se dau ingredientele necesare, ai la dispoziție toate instrumentele, oalele, chiar și propriul aragaz, plus un instructor prietenos.